Si diamantele se sparg !

O rasa de cotropitori

Suntem si vom fi o rasa de cotropitori.

Nu stiu daca vom avea parte in evolutia noastra de ceva schimbari fundamentale la nivelul AND-ului . Schimbari ce ne-ar putea sa depasim statutul de barbari si cotropitori.

Nici macar nu stiu daca acest lucru ar fi bun. Imi incep acest post mai intai, prin recunoasterea faptulul ca suntem niste violenti. Ne place, si incercam din toate puterile, pe unde reusim sa spunem ca noi suntem diferiti ca noi nu suntem asa, etc.

Nu sunt un om rau, sau cel putin asa imi place sa cred, in general empatizez cu problemele oamenilor aflati in suferinta si recunosc ca vars o lacrima cand ma uit in jurul meu si vad ca nu mai exista compasiune pentu cei ce nu pot sau nu reusesc, pentru cei care nu au si nici nu vor avea o sansa, desi poate o merita din plin. Unii din noi ar spune acum ca nu incearca sau ca nu vor sa faca mai mult, eu indraznesc sa spun ca poate asa este sa fie si ca nu toti ne asemanam si nu toti avem curajul sa facem ceva atunci cand trebuie sau sa nu sa facem.

Nu am sa ma dau inapoi in a recunoaste faptul ca in cazul situatiilor limita actionam disperat pentru salvarea egoist individualista, cred ca si eu si tu, cel care citesti aceste randuri, vom/vei face aceste lucruri. Haideti sa recunostem ca in situatii disperate actionam disperat si luam cele mai nebunesti decizii pe care acum nici nu ni le putem inchipui.

Din cat am reusit sa ma documentez am aflat cu graoza ca in istoria omenirii, nu au fost decat 12, spun doisprezece ani de pace…si acestia nu consecutivi ci adunati intre ei. Asta ma face sa cred ca nu suntem deloc asa de pasnici pe cat lasam sa se inteleaga sau pe cat am dori noi. Fiecare individ este condus de propriile interese egoiste si uneori meschine.

Da, am curajul sa spun ca sunt adeptul unui nou conflict mondial nu pentru ca doresc sa vad milioanede morti sau pentru ca as sustine foarte inversunat idea ca si asa suntem prea multi pentru aceadsta mica planeta.

Doresc astefel de lucru ca poate cu un asa sacrificiu noi, oamenii, acesti micuti in fata Lui Dumnezeu, numai asa, sper ca vom reusi sa punem acea veriga lipsa in lantul nostru de evolutie la nivel spiritual/intelectual.

Din pacate au trecut peste noi doaua mari conflicte care s-au lasat cu milioane de morti si tot din pacate si cu regret in inima pot spune ca nu am invatat nimic. De aceea, cum repetitai este mama invataturii, cred ca a repeata inca un conflict, acum cand sustinem ca suntem mult mai avansati decat acum cincizeci de ani, poate in sfarsit vom realiza ce este de facut…

Defying Gravity

Punctul din care nu te mai poţi întoarce. Sună simplu. Treci linia şi te concentrezi la drumul pe care îl ai în faţă. Nu există drum de întoarcere. Sună ca un mod bun de aţi trăi viaţa. Să te uiţi doar înainte. Lasă greşelile în spate şi continuă. Dar este imposibil. Trecutul te găseşte mereu.
Trecerea peste punctul din care nu te mai poti intoarce nu se intampla pur si simplu. Este alegerea noastra, o linie pe care decidem sa o trecem. Si apoi suportam consecintele. Nu ştim dacă vor fi efecte pozitive, nu sunt garanţii că, asemenea lui Caesar, o să ajungem să conducem un imperiu. Putem doar spera că lucrurile se vor schimba şi că vom putea trăi cu rezultatele..Iar aceasta este partea cea mai grea...pentru că suntem definiţi de trecutul nostru. Putem să ne răzgândim de un milion de ori...dar ceea ce decidem, ne aparţine. Devine parte din ceea ce suntem. Şi în timp ce trecem răul...urmele noastre vor rămâne mereu pe malul celălalt.

Etajul 7

Imi placi si nu stiu cum sa iti spun.... De fel, sunt un tip foarte tupeist, poate prea..uneori. Acum ceva vreme mi-am schimbat job-ul, sa fie de atunci cam patru luni, nu mi-a luat mult sa ma adaptez noilor conditii, sa ma imprietenesc cu noii colegi si asa mai departe. Am descoperit un loc frumos in acesta firma, un loc al meu unde merg la tigara, sus la etajul sapte al cladirii, pe terasa acesteia, privelistea este frumoasa, bate vantul mai tare si uneori sunt eu si gandurile mele...la inceput mergeam acolo uneori sa fiu doar eu cu mine, sa ma gandesc la ce imi trece mie prin minte si sa ma deconectez de tot si toate, pentru cateva minute macar. 
Intr-o dimineata, in liftul cladirii, am descoperit-o pe ea...nu am sa ma apuc acum sa o descriu, imi place si cred ca am spus totul cu asta. Am intrebat colegii daca nu cumva o stie cineva, unde lucreaza sau ce este cu ea pe acolo... am aflat doar ca lucreaza la etajul sase al cladirii. Mi-am spus atunci ca este ok si ca data viitoare cand am sa o reintalnesc am sa intru in vorba cu ea.. 
Intr-una din pauzele mele de tigara, am urcat sus in locul meu de fumat, cand am ajuns pe cladire am descoperit-o si pe ea tot la o pauza de tigara, statea singura si cred ca se gandea, la fel ca si mine, la lucruri pe care numai ea voia sa le stie... 
Vazand-o acolo m-am intimidat (la dracu) ,da chiar eu,...si nu am reusit decat sa scot un "buna ziua "si ala de parca m-as fi aflat in fata dirigintei mele din scoala generala... 
M-am indepartat putin si am inceput sa trag cu coada ochiului catre ea .. o femeie frumoasa, purta o fusta lunga ce era fluturata de vantul tare de la inaltime, nalta, aproape cat mine si foarte tacuta prinsa parca intr-o lume a ei. Nu stiu daca mi-a observat admiratia cu care o priveam dar eu o priveam si nu puteam sa zic nimic .. 
Si-a terminat tigara si a plecat, fara sa spuna nimic.. 
Am ramas acolo si m-am gandit cat de dobitoc sunt ca nu m-am bagat in seama cu ea, apoi m-am consolat cu ideea ca data viitoare o voi aborda negresit. 
Am inceput sa urc tot mai des pe cladire, am observat ca mai veneau si alti oameni acolo .. de la alte etaje si chiar m-am imprietenit cu ei, am inceput...de fapt sa-i invat ei programul de tigara si am inceput sa ies cam in acellasi timp. De fiecare data ea este singura, saluta si atat, isi fumeaza tigara sau mai vorbeste la telefon, apoi pleaca.. eu nu pot sa spun nimic, ce-i cu mine? Eu care pana acum, cu riscul ca mi-as fi luat o geanta in cap sau o palma peste ochi, m-as fi dus la o alta ea sa o intreb de vorba.. Ce-i cu ea ? de ce nu ma pot duce? 
Din miliardele de utilizatori de internet mi-ar placea,intamplator ca ea sa dea de acest blog si sa citeasca  ceea ce as vrea sa-i spun in fiecare zi cu voce tare... " IMI PLACI ! DAR NU STIU CUM SA ITI SPUN ASTA !.....


Semnat: Acelasi EU 

...se pare ca..

Astazi, printre picaturi, la serviciu am constatat ca sora mea si-a tras blog.O stiam fata isteata insa nu stiam ca are si talent in a-si exprima sentimentele si trairile in scris. Vreau pe aceasta cale sa te felicit draga mea sora si nu pot decat sa te indemn sa o tii tot asa. Imi place cum si ce scrii si sunt ferm convins ca in timp, scrisul tau, va deveni din ce in ce mai bun. Felicitari !
Al tau frate Mada

Am sa incep direct, fara introduceri inutile... Acum doi ani, aproape trei, ma afalam in metroul bucurestean impreuna cu fosta mea prietena, la statia Piata Sudului a urcat o tipa care a cand s-a asezat pe scaun a ocupat instant doua locuri, nu cred sa fi avut mai mult de 30 de ani. M-am gandit ca poate sufera de vreo boala a tiroidei si nu este un motiv de ras ..dar nu, m-am inselat, fata..."micuta despre care vorbim", tine in mana dreapta un BIG HAMBURGER si in mana stanga o sticla de 500 ml de Pepsi. In acel moment am avut o reactie destul de violenta si mi-am spus in barbie..."frate asta este dusmanul declarat al vasului de toaleta". Fosta mea prietena s-a suparat pe mine spunandu-mi ca poate sufera de vreo boala si ca nu-i frumos sa vb asa desprea acea persoana... Am avut o mica discutie in contradictoriu si pana la urma am ajuns impreuna la concluzia ca orice boala, fie ea si cronica se poate tine sub tratament dar nesimtirea se pare ca nu. 
Modelul meu preferat de femeie...Hmmm aici este un capitol la care greu ma pot decide, nu am un model...depinde de persoana, poate avea ochii frumosi sau un zambet angelic, poate avea 1,60 sau 1.90 cm, poate sa fie si putin, insa doar putin, cu o greutate peste medie, numai in cazul in care ast-i este conformatia, in fine poate sa ma atraga orice la o femeie , lista este lunga si depinde foarte mult de persoana in cauza. 
Cei care ma conosc bine, stiu ca am un limbaj mai colorat dar nu rautacios, ma iau asa cum sunt si ma accepta, cu bune si cu rele...la fel cum fac si eu. 
Ma vad pus in situatia in care am sa injur pentru pria data pe un site ce poate fi accesat de catre oricine de oriune..si am sa spun asa. 
Va fut in gat de frustrate, grase si urate care scrieti pe bloguri si sustineti in toate mediile ca sunteti mandre de cum aratati si nu aveti nici un fel de complex. Respect pentru acest lucru (pentru cei ce nu au complexe) dar nu spuneti ca nu le aveti si cand vi se spune ceva legat de acest lucru va opariti de parca aveti gretatea fulgului sau silueta Triciei Helfer ! 
Ador femeile care isi poarta de grija care tin la modul in care arata si sunt atente cu propriul corp. ador in general oamenii care sunt multumiti cu ei, indiferent de kilograme sau de look-ul lor...imi plac persoanele care isi vad defectele sau frustrarile, le recunosc si le accepta. Nu inteleg cum TU, fiinta "GINGASA", vrei sa fii respectata si  nu vrei sa se faca glume pe seama faptului ca ai colaculul de la WC tocit de presiunea ce se abate asupra lui in fiecare zi cand mergi sa-ti deversi excrementele, dupa ce ai bagat in tine doua shaworma mari. Cum vrei tu sa nu ti se spuna ca ai sunci libidinoase cand ...vorbesti numai de mancare, de retete culinare si te gandesti numai la ce vei mai inmagazina in magazia de cacat umblatoare ce o detii ? 
Cum vrei tu sa se indragosteasca un barbat/baiat de tine cand, arati, te pori, te imbraci ca un baietel ? Cum vrei tu sa-ti port eu respect cand tu nu te respecti pe tine ?! si ma refer aici la modul fizic, asta spune multe despre caracterul unui om.. 
Cu riscul de a ma repeta...nu sunt un baiat dragut, nu sunt un dulce, ma port civilizat in societate ca asa am fost educat..dar in general fac ce vreau, spun ce vreau si nu ma astept ca cineva sa ma inteleaga, nici nu imi doresc acest lucru, cine are talentul de a intelege ce vreau eu sa spun, felicitari cine nu...nu si nici nu imi bat prea mult capul. Cat despre interes ...:)) aici imi vine sa rad, cred ca am fost foarte explicit de la bun inceput, dar daca nu au fost urechi care sa reuseasca sa ma inteleaga...hmmm, ghinion ! 
Nu am sa ma schimb pentru nimeni si voi face exact ce compromisuri vreau eu pentru cine vreau, in ceea ce te priveste (Tu ca despre tine vorbesc) cred ca am facut destule. 
Preieteni am forte putini si nu depasesc numarul degetelor de la o mana, ca numar plus ca in contorizarea asta mai intra si sora mea.. iar TU, nu ai facut parte niciodata din aceasta numaratoare.
Pffff, gata...cred ca am dat mult prea multa importanta unui subiect neimportant, cum ar spune un mare maestru :)) "simt cama cobor la un nivel din care nu fac parte", tu nu simti ? 
Numai respect !
Semnat EU ! 
  

Horia Brenciu - Septembrie, Luni