sâmbătă, 14 aprilie 2012

Si diamantele se sparg !

joi, 8 martie 2012

O rasa de cotropitori

Suntem si vom fi o rasa de cotropitori.
Nu stiu daca vom avea parte in evolutia noastra de ceva schimbari fundamentale la nivelul AND-ului . Schimbari ce ne-ar putea sa depasim statutul de barbari si cotropitori.
Nici macar nu stiu daca acest lucru ar fi bun. Imi incep acest post mai intai, prin recunoasterea faptulul ca suntem niste violenti. Ne place, si incercam din toate puterile, pe unde reusim sa spunem ca noi suntem diferiti ca noi nu suntem asa, etc.
Nu sunt un om rau, sau cel putin asa imi place sa cred, in general empatizez cu problemele oamenilor aflati in suferinta si recunosc ca vars o lacrima cand ma uit in jurul meu si vad ca nu mai exista compasiune pentu cei ce nu pot sau nu reusesc, pentru cei care nu au si nici nu vor avea o sansa, desi poate o merita din plin. Unii din noi ar spune acum ca nu incearca sau ca nu vor sa faca mai mult, eu indraznesc sa spun ca poate asa este sa fie si ca nu toti ne asemanam si nu toti avem curajul sa facem ceva atunci cand trebuie sau sa nu sa facem.
Nu am sa ma dau inapoi in a recunoaste faptul ca in cazul situatiilor limita actionam disperat pentru salvarea egoist individualista, cred ca si eu si tu, cel care citesti aceste randuri, vom/vei face aceste lucruri. Haideti sa recunostem ca in situatii disperate actionam disperat si luam cele mai nebunesti decizii pe care acum nici nu ni le putem inchipui.
Din cat am reusit sa ma documentez am aflat cu graoza ca in istoria omenirii, nu au fost decat 12, spun doisprezece ani de pace…si acestia nu consecutivi ci adunati intre ei. Asta ma face sa cred ca nu suntem deloc asa de pasnici pe cat lasam sa se inteleaga sau pe cat am dori noi. Fiecare individ este condus de propriile interese egoiste si uneori meschine.
Da, am curajul sa spun ca sunt adeptul unui nou conflict mondial nu pentru ca doresc sa vad milioanede morti sau pentru ca as sustine foarte inversunat idea ca si asa suntem prea multi pentru aceadsta mica planeta.
Doresc astefel de lucru ca poate cu un asa sacrificiu noi, oamenii, acesti micuti in fata Lui Dumnezeu, numai asa, sper ca vom reusi sa punem acea veriga lipsa in lantul nostru de evolutie la nivel spiritual/intelectual.
Din pacate au trecut peste noi doaua mari conflicte care s-au lasat cu milioane de morti si tot din pacate si cu regret in inima pot spune ca nu am invatat nimic. De aceea, cum repetitai este mama invataturii, cred ca a repeata inca un conflict, acum cand sustinem ca suntem mult mai avansati decat acum cincizeci de ani, poate in sfarsit vom realiza ce este de facut…